Hehe, un simplu telefon l-a Radet m-a luminat. Drept urmare, as vrea sa-i dedic o mare m**e administratorei comunisto-isterice, care “deschide robinetul de caldura”, fara sa intrebe locatarii daca sunt de acord cu furnizarea ei, repet, chiar daca afara sunt peste 15-20 de grade.

Da, Radet-ul zice ca “odata pornita caldura ei n-o mai opresc pana la finalul iernii“, asa ca administratorii “decid daca furnizeaza sau nu caldura in bloc”.

Sa luam de exemplu un caz ipotetic: jurnalistii descopera ca Ghise a ramas fara pasta la pix cand si-a scris declaratia de avere. In realitate, el are 5 case, 8 masini si 3 amante, insa acesta scrie ca nu are nici o amanta (de fapt nu-s ale lui, ci ale colegului Mihai Voicu care le imparte cu primul-ministru autopropus – se stie!), ca are doar 2 case, iar celelalte 3 nu sunt ale lui, sunt trecute pe numele sotiei, copilului si mamei. In plus, masinile alea 8 sunt doar in mintea jurnalistilor, de fapt el are doar 4, celelalte, ati ghicit!, sunt ale mamei, sotiei, soacrei si a varului din partea unchiului.

Pentru ca suntem jurnalisti isteti, facem sapaturi si aflam traseul bunurilor. Ghise se apara si se jura ca nu a mintit. Se apara cu propria lege care zice asa: “prin delict de presă se înţelege delictul civil săvârşit prin inserarea de informaţii, reflecţii sau comentarii în mass-media, despre fapte care nu au implicaţii asupra societăţii şi a cauzat o daună materială sau morală unei persoane”.

Bun, deci jurnalistii “insereaza” niste lucruri, niste chestii acolo in articol, pentru ca se plictisesc. Dar acele “rautati” i-ar putea aduce lui Ghise o victorie pentru ca jurnalistii rai “i-au cauzat o dauna morala sau chiar si materiala”. Materiala? Pai, noi iti improspatam memoria mai Ghise, adica iti mai dam noi cateva case, masini si amante, in felul asta esti mai bogat. Iesi in castig, intelegi? In plus, sunt sigura ca-ti creste si moralul cand vezi ca-ti permiti sa le ai pe toate.

Si eu propun ceva: sa infiintam un organism care sa-l supravegheze pe Ghise si sa-l indrume catre un alt partid, al carui lider a scapat din camasa de forta inca de cand il lingea in cur pe Ceausescu, si care, de 20 de ani a ramas fara pastile. Ghise, esti veriga slaba! Drum bun!

In plus, m-a uimit Jean-Christophe Le Saoût, producatorul Wax Tailor care a facut o declaratia anti Sarkozy si anti guvernul francez in ceea ce priveste expulzarea romilor din Franta.

Frumos si surprinzator din toate punctele de vedere.

In alta zi, undeva la munte. Basescu fuge in munti cu Udrea. Apar V-V-P. Basescu le da cate o directa de dreapta si de stanga lui Vantu, Voiculescu, Patriciu si din greseala Elenei Udrea, care se ridica cu ultimele forte  si-si foloseste miscarile invatate la kickboxing ca sa-l doboare pe tiranul Basescu. Cel din urma primeste o lovitura fatala a pantofului cu toc cui fix in ficat , care este perforat si din care i se scurg ultimele inghitituri de whisky baute in Loganul condus de el.

Cei trei magnati privesc inmarmuriti scena. In cele din urma se dezmeticesc si, in aplauzele lor, balaurul e doborat chiar de cea care i-a stat alaturi timp de atatia ani, care i-a fost amanta, prietena si cosmeticiana. Cea care a furat meserie de la el, cea care l-a venerat si cea care a ascuns un mare secret. Un act care ar fi facut inconjurul mass-media inca din 2004: Basescu primise certificat de debilitate mintala. Elena, plina de sange si de whisky, si-a scos foaia din sutien si a aratat-o camerelor de luat vederi indreptate catre ea. „SPP-istii si SRI-ul au fost alaturi de mine inca din 2004. Ei au fabricat toate falsurile aparute pana acum. Dar tirania a luat sfarsit!”.

“Cine va fi presedinte in locul lui Basescu?”, intreaba Turcescu.

“Din discutiile pe care le-am avut cu liderii partidelor, cu mogulii din presa si cu familia fostului presedinte, am convenit, in unanimitate, sa externalizam functia prezidentiala. Optiunile noastre sunt Medvedev sau Sarkozy. Am luat in calcul inclinatiile noastre rusofile si francofile.”

“Si cine a primit bila alba”, insista nostalgic Turcescu.

“Invitati-ma in emisiune!”

Insa nu si vointa.

Si nu din cauza ta

Desi, te-ai fi bucurat, nu?

Sa atarn de un fir de ata subtire

Iar ata sa se rupa

Si sa alunec pe fundul unui lac

Inconjurata de pesti si broaste.

Care sa ma devoreze pana la ultimul gand

Tind sa te dezamagesc.

Gandurile nu sunt macinate.

Sentimentele nici atat.

Sunt ramasite.

De daruit.

Dar nu pentru tine.

Nu, nu mi-a esuat tentativa. Nici n-am incercat.  Desi m-am gandit timp de 2 saptamani la asta. Cu multa documentare de pe internet si cu multa rabdare. Si tot n-am reusit. N-am reusit sa-mi inving teama ca pot sa “mi-o fac cu mana mea” sau a altuia… daca o avea disponibila. Evident ca nimeni nu stia ce aveam de gand. Ma gandeam, ca toti astia care se sinucid ca nu vreau sa sufar mult… am suferit destul pana acum. Asa ca mi-am zis sa fie o moarte subita, sa nu simt nimic. Dar cum? Cu pastile? Nu prea, se pare ca dau dureri… acum depinde si ce pastile. Sa ma spanzur? Nu prea. O sa ma zbat, o sa ma enervez si o sa-mi desfac nodul de la franghie. Pot sa ma innec, dar unde? Nu vreau spectatori. In cada nici nu se pune problema. Sinuciderea in cada e o gluma. Nu vreau sa ajung pe prima pagina a tabloidelor (ce importanta ma simt) si sa rada toti cititorii aia smart de mine. Da, m-am gandit sa-mi tai si venele insa nu pot sa suport lama. Nici seringele nu-mi plac. Lesin de la o simpla intepatura.

In ziua aia s-a nimerit sa fiu singura acasa. M-am bucurat ca puteam sa-mi fac damblaua. Ghinion. In cazurile de genul asta e posibil ca oamenii cu care stai sa se intoarca si sa te salveze. Trebuie sa-ti asumi esecul apoi.  Nasol. Toate gandurile astea mi-au mancat cam toata ziua de duminica. La final eram epuizata de ziceai ca am facut munca fizica. Am cazut pe la 12 noaptea. Moarta. De oboseala.

Aceasta poveste poate fi incadrata in sfera fictiunii numai cu acordul sinucigasului (care nu s-a sinucis).

-         Nu va suparati, sucul e natural?

-         Acesta? de parca atunci il constientizam in mana.

-         Da, e natural nu? Ca asa pare?

-         Da, pai e un fresh, zic eu.

-         Din ce e? intreaba curios indreptandu-si privirea spre eticheta.

-         Din portocale.

-         De unde e?

-         De la M*ga Im*age, stiti se iau portocalele mai stricate si se storc, in felul acesta se realizeaza sucul.

-         Ahaaa… zambeste el satisfacut.

-         Dar daca tin dieta o luna de zile numai cu suc din asta crezi ca e bine?

-         Pai, nu stiu, e destul de costisitor. Sticla de juma’ de litru e 7 lei. Mai bine va faceti acasa.

-         Aaa, nu, nu, ca sunt toata ziua la florarie si n-am timp.

-         Ok, pai atunci succes. Stiti, ma grabesc…

-         Sigur, multumesc. O zi buna!

Dupa bunavointa si raspunsurile mele as fi meritat o floare