BlakRoc – o colaborare geniala! ianuarie 16, 2010

In dimineata asta am descoperit una dintre cele mai tari colaborari – Blakroc – care este un fel de proiect, sau cum spuneam mai devreme, o colaborare intre artisti de r&b, o trupa de blues rock (exact asa!) The Black Keys si nume grele din hip hop precum Mos Def, Raekwon, RZA, Ol’ Dirty Bastard, Pharoahe Monch, Ludacris, Billy Danze  de la M.O.P. si altii.

A iesit o super combinatie intre rap, blues si rock. Ma apuc sa caut albumul. Suna mult prea bine.

Ce misto e sa te trezesti dimineata pe melodiile de mai jos. Ce stare de bine iti da.

Intr-o romgleza care ma caracterizeaza – Enjoy, this is brilliant! Super sound!

Apostolul Onania si restul ianuarie 11, 2010

Nu mai mira pe nimeni faptul ca preotii cu state vechi au facut politie politica. CNSAS-ul sustine ca Mitropolitul Bartolomeu Anania, care detinea numele de cod – Apostol – este informatorul  din dosarul lui Antonie Plamadeala, fostul mitropolit al Ardealului. Si mult preafericitul Daniel, patriarhul, a fost acuzat ca a colaborat cu securitatea. Suspiciunile se trag de la faptul ca inainte de ’89 a studiat si a predat in strainatate.

Scriitori, jurnalisti, politicieni, rude… toti au colaborat, voluntar sau involuntar cu securitatea. Cei care au aflat ca apropiatii lor au dat note informative au fost etichetati, batjocoriti si parasiti.

Nu s-au gandit la repercursiuni. Nu stiu exact daca oamenii aia au fost obligati, dar stiu sigur ca au fost destui – Doinea Cornea, Elisabeta Rizea, Paul Goma, Corneliu Coposu si altii necunoscuti – care nu s-au patat de cerneala pacatului etern.

Less fast-food, more bullshit ianuarie 7, 2010

Cica din martie Ministerul Sanatatii va impune o taxa pe produsele fast-food. Masura asta pe mine chiar ma bucura, mai ales ca nu sunt o junk-food-ista. Nu ma omor deloc dupa mancarea asta, este nesanatoasa si groaznica. Sunt total anti. In schimb, nu sunt de acord ca in categoria asta de produse fast-food intra si cele de patiserie pentru ca din astea mai mananc si eu. Una peste alta, chiar cred ca o astfel de masura ar educa publicul. Adica de ce dai sute de mii pe niste aripioare de la KFC cand poti sa-ti iei niste fructe sau legume, niste pulpe de la supermarket cu mai putini bani si, pe deasupra, mai ramai si sanatos.

Pana la urma taxa asta este justificata pentru ca produsele respective nu sunt recomandate sa fie consumate in exces din cauza continutului crescut de sare, grasimi, zahar si a aditivilor alimentari. Mai mult ca sigur ca taxa va creste si pretul produselor si poate ca va descuraja consumul.

Ma gandesc ca poate e mai bine sa responsabilizezi populatia, s-o educi, dar nu prin impunere, ci prin constientizare, dar la cat de idiot e romanul, e posibil sa nu fie sanse de izbanda. De fapt s-a incercat treaba asta cu avertismentele legate de excesele de zahar si grasimi de la tv. Dar lucrurile astea seamana cu faza cu tigarile, adica fumatorul este constient de faptul ca ele dauneaza, dar totusi insista.

Revenind la taxa pe fast-food, cica sumele colectate din aceasta sursa vor fi utilizate pentru nu stiu ce programe de sanatate. Sunt cam sceptica… la cate interese exista intre oamenii de afaceri si politicieni nu cred ca masura va fi una benefica pentru astfel de programe. Asa ca programele astea vor semana cu cele pentru infrastructura de transport… in 20 de ani nu am construit decat cativa zeci de kilometri amarati de sosea. Nu stiu ce viteza si ce efecte vor avea programele de sanatate asupra noastra.

Mai intai cred ca trebuie sa ne rezolvam problemele cu capu’, sa ne aerisim bine de tot si cand ne revenim ne apucam de programe de genul asta.

Revolutia vazuta la 3 ani decembrie 21, 2009

Pentru ca tot e decembrie, se aniverseaza 20 de ani de la revolutie… si pentru ca ma gandeam eu asa  la ce am facut acum 20 de ani sau unde ma aflam sau cu cine eram sau ce naiba imi mai amintesc de atunci… va zic sigur ca nu stiu decat ca stateam cu parintii mei cu ochii pironiti la TV si ne uitam la revolutie… noi aflandu-ne in Tulcea.

Imi mai amintesc ca tata ii spunea mamei sa inchida toate usile si geamurile si sa le baricadeze cu ceva solid. Nu stiu exact ce data era… dar stiu ca era in apropiere de Craciun. E posibil sa fi fost chiar pe 25 decembrie cand i-au executat pe cei doi. Ma uitam cu ochii pironiti la televizor si nu intelegeam mare lucru. Nici ai mei nu se oboseau sa-mi explice. Oricum, din gesturile lor mi-am dat seama ca e ceva de rau. Vedeam o multime de oameni care strigau, care se imbranceau, auzeam impuscaturi si pe Ceausescu la balcon. Incerca sa linisteasca multimea promitandu-le pensii sau salarii mai mari. Nu va imaginati ca asta imi amintesc de atunci… lucrurile astea le-am aflat mai tarziu, de la ai mei si din ce am mai citit si vazut la tv.

Azi mi-am intrebat parintii ce au facut ei in zilele acelea… cand a inceput revolutia. Tata mi-a spus ca era pe la bunicul meu cu treaba, sa taie porcul… era Ignatul sau prin apropiere. Cand si-a terminat treaba, in drum spre casa trecea ba pe langa un grup de oameni care striga: “Jos Ceausescu”, ba pe langa blocuri unde erau ancorate bannere cu acelasi mesaj.  Tatal meu nu era la curent cu stirile, nu se mai uitase de ceva timp la tv, deci nu stia ce se petrece. Mesajele si miscarile il faceau tot mai curios. Ajuns acasa… incepe s-o caute pe mama. Mama, debordand de spirit revolutionar, era la un miting anti-Ceausescu in Piata Civica (un fel de Piata Universitatii) cu mai multi vecini din bloc.

In acest timp tata deschide tv-ul si nu se mai dezlipeste de el. Dupa o vreme apare si mama. Agitata. Povesteste ca la munca seful ei a chemat mai multi oameni in birou si le-a spus ca Ceusescu a cazut. E memorabila vorba unui coleg de munca de-al mamei: “Unde a cazut?”

Tata era destul de fricos, ii interzicea mamei sa vb prea mult si tare despre toata treaba asta cu caderea regimului comunist. Pentru ca “nu se stie ce intorsatura vor lua lucrurile”, spunea el.

Da, si mi-aduc aminte ca la executarea sotilor Ceausescu am plans. “De ce trebuie sa moara si el?”, intrebam eu. Probabil… auzisem povesti cum ca ea ar sta in spatele tiraniei. Habar n-am. Cam asta am vazut si auzit la 3 ani.

Cum a fost la Concert? decembrie 18, 2009

Aseara am fost la Concertul (Le concert), un film care poarta amprenta regizorului roman stabilit in Franta, Radu Mihaileanu. Pentru a va improspata memoria, a regizat si Trenul vietii (Train de vie). Da, fiind roman, desi nu este o regula, in filmele lui foloseste actori romani precum Razvan Vasilescu (“Balanta”, “California Dreamin’ (Nesfarsit)”, etc), Mihai Calin, Ovidiu Cuncea, Luminita Gheorghiu (asistenta din “Moartea domnului Lazarescu”, “Morometii”), Claudiu Istodor, Ion Sapdaru (“A fost sau n-a fost?”, “4,3,2”, “Amintiri din epoca de aur”, etc). Ma opresc aici cu enumerarea, ca poate plictisesc.

Bun… revin la filmul de aseara. Superb, sublim, dramatic, haios… si lista poate continua. Am observat ca regizorii romani au un stil aparte de a face filme fata de colegii lor straini. Iti dai seama imediat ca filmul poarta amprenta unui regizor autohton prin poveste si tiparul personajelor. Filmul incepe dramatic si te pune la zid din prima. Te introduce abrupt in poveste si te tine tintuit pe scaun pana la final. Traiesti impreuna cu personajele emotia, dragostea si dramatismul actiunii. In personajele lui Radu Mihaileanu regasim multiculturalismul: evrei, tigani, francezi si rusi, fiecare dintre ei sunt amprentati cu obiceiurile din tara natala. Fiecare personaj este expresiv si natural.

In Rusia decorurile sunt sumbre… evident cu aspect comunist, cam ca in Romania. Am vazut o cladire ruseasca in film care semana izbitor cu Casa Presei a noastra. In Franta, decorul era contrastant: luminos si modern.

Filmul asta m-a facut sa simt fiecare secventa in parte si m-a facut sa-mi doresc sa nu se termine atat de repede. A fost precum o carte buna pe care nu doresti s-o mai lasi din maini.

Povestea e foarte draguta si incepe in Rusia, unde un fost dirijor de orchestra, care nu a mai profesat de 30 de ani si lucreaza in cadrul unui teatru ca om de serviciu, ii pica in maini o invitatie de a canta la Paris impreuna cu orchestra. Invitatia ii era adresata directorului de teatru, care, apropo, era un actor roman… imi scapa numele.

Fostul dirijor ia pe ascuns invitatia… si incepe sa-si refaca echipa pe care o dirija cu 30 de ani in urma.

Povestea e dinamica, dar ma opresc aici cu descrierea. Imaginile vorbesc de la sine. Filmul nu trebuie povestit, ci vazut si simtit. E genul de film pe care iti vine sa-l aplauzi minute in sir, ca la teatru. La final.

Basescu la Cotroceni, Geoana la partid decembrie 15, 2009

Maine, Basescu se intoarce victorios la Cotroceni, iar Geoana la el in partid unde deja i se reproseaza esecul alegerilor. Sunt foarte multi oameni de afaceri, oameni cu interese care si-au bagat banii in campania electorala a PSD-ul… poate-poate vor iesi cu un castig. De asta a facut si PSD-ul atata tam-tam si a cerut renumararea voturilor pentru ca oamenii cu interese nu-si mai scot profitul. Faptul e consumat.

Multi social-democrati de la varf pun esecul alegerilor pe seama slabei prestante a presedintelui partidului si apar multe voci care il critica pe fata, vezi Mitrea, de ex. Sunt altii care s-au resemnat, care accepta ca au pierdut oricate renumerari s-ar realiza.

De acum incolo Geoana se va ascunde sub un con de umbra. Dupa atatea glume facute pe seama lui si pe seama esecului, al doilea, daca punem la socoteala si cursa de la primaria Capitalei unde tot de Basescu a fost invins, Geoana sigur va fi detronat la congresul PSD din primavara lui 2010. Nu e clar cine va candida, dar unele voci spun ca fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, ar fi cel mai bine vazut la conducerea partidului. Sunt anti-PSD pana in maduva oaselor, dar Diaconescu imi este simpatic. Stie sa sustina un argument si este cel mai nepatat social-democrat. Este putin cam slab ca lider, nu stiu ce putere are el pentru a schimba mentalitatea comunista din partid cu sforarii Vanghelie, Mitrea, Nastase sau Hrebenciuc. Dar pana atunci, poate se sapa intre ei.

De ce sa (nu) votam? decembrie 1, 2009

O data la cinci ani fiecare cetatean al Romaniei isi exercita dreptul de a vota. Se voteaza persoana, barbatul sau femeia, politicianul. Unul care este mai simpatic, mai cunoscut, care promite multe lucruri, care apare mai des la televizor, care mai face greseli gramaticale, care e haios si spiritual, care e mai foto sau telegenic, care spune lucrurilor pe nume, care e mai bine imbracat, care este familist sau care promoveaza lucruri care-l ating la inimioara pe omul de rand care urmeaza sa-l voteze.

Din cate am observat au priza la public politicienii care nu folosesc cuvinte din dictionar pentru a-i impresiona pe oameni. Cei care spun „cur” in loc de „fund”, cei care vorbesc despre „hotele” si se refera, de fapt, la „hoteluri” sau cei care jignesc jurnalistii, si aici nu ma refer numai la Basescu, sunt politicieniii care au priza la public.

„Bombonelul” Nastase sau „Ilici” Iliescu nu mai sunt la moda, discursurile lor la tv nu erau intelese nici de telenoveliste si nici mamaiele care tricotau in fata televizorului. In schimb au tot fost votati pentru carisma: „nu conteaza ce zice, conteaza ca e destept, chiar dc nu inteleg o iota din ce zice, dar le zice bine”. Vremurile in care oamenii votau dupa modelul asta au apus.

Apropo de votare…

De ce sa votam?

-         Ar trebui sa votam pentru ca e dreptul nostru de cetatean, scrie si in constitutie si zic sa profitam;

-         Pentru ca avem simpatii si antipatii;

-         Pentru ca vrem sa iasa in fata favoritul nostru;

-         Pentru ca asa ne spun parintii, apropiatii;

-         Pentru ca sectia de votare e in drum spre piata;

-         Pentru ca fiecare vot reprezinta speranta si ne tot repetam ca „poate de data asta va fi mai bine”;

-         Pentru ca in peisaj au aparut politicieni tineri, care sunt mai putin atinsi de vremurile comuniste;

-        Ca sa alegem raul cel mai mic.

De ce sa nu votam?

-         Pentru ca politicienii „ne-au tras-o” si la alegerile anterioare;

-         Pentru ca speranta a murit odata cu magariile pe care politicienii le-au facut in cei 20 ani;

-         Pentru ca ne-au inselat asteptarile de prea multe ori;

-         Pentru ca avem demnitate;

-         Pentru ca votam aceiasi politicieni;

-         Pentru ca nu mai avem incredere in promisiunile lor;

-         Pentru ca nici ceilalti nu au facut nimic concret pentru noi;

-         Pentru ca nu o ducem mai bine decat acum cinci ani;

-         Pentru ca nu ne mai pasa.

Aaa, da, la multi ani voua!

Antonescu isi da boxerii jos in fata lui Geoana noiembrie 24, 2009

Nici o zi fara politica, mai ales ca au fost si alegerile. Citeam ca Antonescu isi da chiloteii jos in fata lui Geoana si-i promite voturile in turul doi in schimbul numirii lui Johannis in functia de premier. Geoana accepta si cica cei doi se gandesc sa puna si de-o alianta. Basescu cred ca nu mai are asi in maneca, i-a cam folosit pe toti sau poate mai are unul ascuns in uniforma de marinar.

In cazul asta nu pot sa ma intreb decat daca electoratul liberalilor este de acord cu mutarea lui Antonescu si daca nu exista si o aripa… ca tot sunt ei de dreapta… care tine cu PDL. Spuneam zilele trecuta ca insusi Tariceanu NU exclude o alianta cu partidul lui Basescu. Oare sub aripa asta a lui Tariceanu nu sunt mai multi liberali care nu sunt de acord cu smecheria zisa de Antonescu?

Sunt sigura ca o sa auzim voci liberale care sunt impotriva aliantei penelisto-pesediste. Si aici ma refer in special la cei apropiati de Tariceanu pentru ca, evident, ca in orice partid exista bisericute, care daca nu sunt pe aceeasi lungime de unda vor migra catre alt ciolan, pardon, partid.

Cam tot dintr-o situatie asemanatoare a plecat si aripa Stolojan-Stoica. Poate vad ca PNL-ul se va face tot mai mic si va ajunge un viitor PNTCD, care apropo… este impartit in doua… o parte care a semnat un act de sustinere cu PNL, si o alta, care la fel, a semnat cu PDL.

Astea nu mai sunt partide, pentru ca nu se mai bazeaza pe principii si doctrine, ci ele se bazeaza pe interese si jocuri de culise, adica pe ciolan… le e frica ca nu mai apuca.

Politicienii hormonali noiembrie 20, 2009

Nu mai inteleg nimic din ce se intampla pe scena politica. Pentru o perioada scurta de timp, mi-a fost destul de clar. Basescu e impotriva tuturor, presa e impotriva lui Basescu, Geoana si Antonescu exclud orice colaborare cu actualul presedinte, Vadim delireaza pe unde apuca, deci e cantitate neglijabila…

Zilele trecute toata presa il cita pe fostul premier, Tariceanu, care spune ca nu exclude o colaborare de guvernare cu PDL. Am citit de mai multe ori informatia, mi se parea ca nu vad bine ce scrie.

Pai, cum vine asta? Tariceanu a trecut atat de repede peste toate suturile in fund pe care i le-a aplicat Base? Basescu a trecut atat de repede peste toate impulsivitatile fostului prim-ministru?

Astia doi au trecut atat de repede peste teapa de guvernare PNL-PDL? Mai vor? Nu le-au ajuns? Ce cred, ca de data asta va fi mai bine? Pe ce se bazeaza?

Si nu inteleg cum oameni din conducerea partidelor au pozitii diferite in ceea ce priveste aliantele sau colaborarile cu alte partide politice. Si aici ma refer la Antonescu si Tariceanu. Ultimul exclude orice colaborare cu PDL… deci cu Basescu. Astia nu vorbesc intre ei inainte sa manance rahat in direct la show-uri politice?

 

Trecand peste asta, ma gandeam eu asa ca cea mai placuta parte din toate campaniile astea electorale sunt jocurile online, parodiile si alte asemenea lovituri sub centura. Astea chiar ma distreaza… e unicul lucru care ma tine atenta la ce se intampla in zona asta pentru ca, de cam juma’ de an, politicul nu mai incape in aria mea de interes.

Intre… octombrie 8, 2009

Intre doua operatii pe creier

Intre doua zile insorite

Intre doi nori de ploaie

Intre nord si sud

Intre doua blocuri

Intre doi pereti

Intre doua perne

Intre mine si tine

Totul s-a innegrit.